Cum să devii şi mai prost sau de ce să eviţi mass-media

Autor: George Floroiu

Întotdeauna m-a uimit prostia de care dau dovadă oamenii. Nu au un serviciu, sau job cum le place să zică acum, dacă au, nu le ajung banii să plătească ratele şi datoriile care le au, sunt bolnavi, şi aşa mai departe.                                

Cu toate acestea, reuşesc, în mod miraculos să uite de toate astea şi să stea ca nişte retardaţi, cu bala în colţul gurii, în faţa televizorului şi să privească ore întregi la emisiuni tâmpite, despre vedete şi dive, adică despre nişte proaste care au ajuns pe sticlă doar pentru simplul fapt că au fund şi sâni mari şi le-au arătat în direct.                                                                                                                          

După ce stau şi se uită la rahaturile astea se duc liniştiţi şi se culcă, mulţumiţi că a doua zi o să aibă subiecte de discuţie cu prietenii lor.       

Astă-seară, schimbam canalele tv. La un moment dat, ajung pe postul acela turcesc, de rahat, Kakanal D. Cred că erau ştirile şi, spunea ceva de Andreea Marin, cum că s-ar fi măritat. Aşa, şi? Ce mă interesează pe mine asta? S-a măritat, să-i fie de bine. Da, dar s-a măritat a treia oară! Şi care este problema?

Şi alergau tâmpiţii ăia de reporteri după ea şi după turcul cu care s-a măritat ca să dea un interviu. Bineînţeles, asta le-a dat cu flit şi le-a închis poarta de la curte în nas. Nu înţeleg de ce trebuie să te bagi în sufletul omului ca să îţi răspundă la întrebările tale idioate. S-a întâlnit cu el, au stat de vorbă, s-au plăcut, se căsătoresc. Cu ce sunt ei diferiţi  de un om normal care nu apare la televizor?

În fine, scârbit de cretinismul celor de la postul sus-menţionat, am schimbat şi am ajuns la Pro(st) TV, cu gândul să ascult necrologul, că acolo, la ştiri, întotdeauna găseşti accidente, babe violate (majoritatea din Vaslui, dar nu numai), incendii şi toate cele. Încep ştirile şi… stupoare : „Andreea Marin s-a măritat”.                                                                                                                            

Plecai din faţa televizorului că deja începeam să fac spume la gură. Începui să mă gândesc de ce s-a ajuns la situaţia asta, de ce nu mai poţi avea emisiuni cât de cât decente şi de ce avem numai curve care apar la televizor după ce s-au dezbrăcat în vreo revistă  sau s-au culcat cu nu ştiu ce fotbalist.                  

Când eram copil, nu e mult de atunci, erau emisiuni bune la televizor, aveai la ce să te uiţi. Ţin minte că mă uitam la Telenciclopedia, sau Garantat 100%. Nu vreau să mă dau intelectual, mă uitam că se uitau părinţii mei, iar eu nu aveam ce face, având doar un televizor trebuia să îmi ocup timpul cu ceva.                  

Mă gândesc ce s-a întâmplat în 15 ani, unde eram şi unde am ajuns. De ce odată cu trecerea timpului oamenii sunt din ce în ce mai proşti, de ce nu reuşim să evoluăm. Nici măcar nu batem pasul pe loc, noi mergem înapoi.                      

Dacă asta facem, nu putem să mai avem pretenţia de la generaţia tânără să promoveze un examen de bacalaureat şi să îşi găsească un loc de muncă.          

Ei sunt tineri şi deşi au impresia că sunt invincibili, că le ştiu pe toate, că pot să facă tot ce vor în viaţă şi fără educaţie nu este aşa. Nu pot să facă tot ce vor dacă nu au educaţie, ori educaţia o primeşti la şcoală. Educaţia se face şi acasă sau dacă acasă nu are cine să te educe, măcar să îţi fie insuflată dorinţa de a fi educat.                                                                                                                        

Urmăream un reportaj la tv înainte de sărbători. Era despre o familie foarte săracă. Nu aveau venituri, nu prea aveau ce mânca, erau vreo 3-4 copii, iar o fată din familia respectivă plecase cu bursă în Franţa. Copiii erau premianţi. Aveau  o bibliotecă în casă, nu erau nu ştiu câte cărţi în ea, dar tatăl spunea mândru: „La noi în casă se citeşte”. De asta zic, dacă nu are cine să te educe, măcar să fie cineva care să te facă să vrei să fii educat.                                                               

Păcat că majoritatea românilor nu mai sunt interesaţi să îşi educe copiii. Eu îi înţeleg şi pe părinţi când spun că nu faci nimic chiar dacă ai carte, pentru că se uită în jurul lor şi nu văd decât rău, însă dacă eşti sărac şi prost, chiar nu o să poţi să faci nimic.                                                                                                                        

Copiii sunt viitorul ţării. Dacă vreţi ca ţara asta să mai aibă un viitor, atunci nu îi mai lăsaţi pe copiii voştri să belească ochii la toate rahaturile de la televizor şi să mai stea prea mult în faţa calculatoarelor. Daţi-le cărţi să citească, şi obligaţi-i să înveţe pentru că doar aşa o să reuşească în viaţă. Doar aşa o să poată să facă mai mult decât aţi putut voi, părinţii lor să faceţi.                                                                                            

 P.S. Mulţumesc ALEXANDRU FLORIAN MIHAI  pentru titlu.